Cu totii am avut in viata o perioada in care am fost sufocati de tot ce se intampla in jurul nostru,se petreceau atat de multe si noi doar primeam si indesam asupra noastra cat mai multe.Chiar daca psihic nu mai puteam tot nu cedeam,ziceam ca inca un pic se mai poate sau ca inca nu este momentul,inca nu a venit ziua aceea. Eram constienti ca ne faceam rau dar parca ce faceam la momentul respectiv credeam ca este singura solutie si cea mai buna.Si asa, tot adunand te indrepti inevitabil spre ziua de care te temeai.Eu am zis ca sa o numesc Ziua „Z”,ca un termen necunoscut,caci pentru fiecare acest „Z” poarta o denumire diferita,o data diferita,un an diferit sau o amintire diferita.
O astfel de Ziua „Z” am avut si eu.A fost acum vreo trei ani intr-o zi de iunie.Dupa cum ziceam mai sus am tot strans in sufletul meu multe si am indurat multi ani la rand totul doar de dragul celui drag mie, pana in acea secunda cand am rabufnit si am pus punct.Am pus punct la tot ce imi facea rau.Am lasat in urma toate amintirile,toate locurile si lucrurile dragi mie si am luat-o de la capat. Din toate amintirile dureroase mi-am facut un petic la inima,mi l-am cusut in timp si iata-ma azi …eliberata.Daca atunci credeam ca niciodata nu voi putea face un pas atat de mare, acum sunt convinsa ca daca iti doresti ceva cu putere poti schimba.Am pus frana la cursul vietii de pana atunci si am schimbat macazul si iata-ma azi cu un pas inainte,inima intreaga,nepeticita. Secretul!!?? Ei bine,secretul pot eu sa zic ca a fost rabdarea si iubirea adevarata.
