Uneori suntem neputinciosi la alegerile importante din viata noastra.Unii oameni aleg sa plece din jurul nostru,lasandu-ne sufletul ranit.Unii ”pleaca” definitiv iar altii doar se „indeparteaza.” Realizam doar ”dupa ce ei ne parasesc” cat de importanta le-a fost prezenta si tot ce am avut de invatat,bun sau rau de la acele persoane. Cred cu tarie in puterea destinului si a faptului ca unii oameni ”se indeparteaza” pentru a face loc altora mai buni care sunt compatibili cu noi care nu vor ramane doar niste ”vizitatori” in a noastra viata.Drumul lor le-a fost pecetluit in calea noastra pentru a ne oferii o lectie cum de altfel la rândul nostru le suntem o lectie.
Unii oameni apar in viata noastra ca o binecuvantare,altii ca o lectie-Maica Tereza
Dar ce ne facem atunci cand suntem nevoiti sa renuntam la cei ce se „indeparteaza” din vaste motive,iar noi nu ne dorim asta.Cum sa reactionam atunci cand totusi noi ne dorim prezenta lor dar ne este teama ca ar putea deranja pe cineva drag noua. Cum sa gestionam sentimentele pentru acele persoane?Sa lasam sa vina totul de la sine sau sa ne impartim sufletul in mii de bucati pentru fiecare in parte?
