Incercarea mea de a da viata unor personaje si de a scrie o carte.Sper sa va placa acest fragment.
„Brate lui ma tineau atat de strans incat eram convinsa ca nu o sa cad.Dar totusi,viata mea era in mainile lui.Putea oricand sa-mi respecte decizia si sa-mi dea drumul.Avea destule motive sa o faca.Atunci totul s-ar fi petrecut exact cum am planuit. Toata motivatia pe care mi-o dadea, toate vorbele nu reuseau sa-mi stinga dorinta de a pune punct.Nu ma mai recunosteam.Realizam greselile pe care le-am facut si stiam ca inapoi nu mai puteam sa dau.Cu trupul iubeam un barbat iar cu sufletul un altul. Mi-am manjit sufletul cu dorinta de razbunare apoi m-am indragostit de un alt barbat ce nu merita toate greselile mele.Daca as putea da timpul inapoi as lupta pana in panzele albe pentru el si m-as bucura de iubirea lui.Dar in conditiile date nu pot!Mi-am ponegrit sufletul cu dorinta neagra de razbunare. Rasuflarea lui o simteam tot mai fierbinte pe ceafa mea.Mainile-i incolacite in imprejurul meu spuneau totul, nu mai aveam nevoie de alte cuvinte si totusi ma inraiam ca am fost atat de proasta.Nu mai meritam nimic.Din tot ce spunea el nu mai meritam nimic.Singura mea solutie era doar sa „sar”. -Te credeam un om puternic!imi sopteste vocea lui incet. -Uneori si cei puternici au nevoie sa cada!ii spun cu vocea tremuranda.
6 răspunsuri la “Un fragment!”
Îmi place fragmentul prezentat, iar paradoxul complexitatii Sufletului „ei” ar putea sa dezvolte un roman de dragoste genial, care prin magia cuvintelor, simbolurilor, metaforelor, parabolelor si al unei imaginatii bogat inspirate, experimentate, ar putea elucida aceasta paradigma, facând din aceasta poveste, una dintre rarele povesti de dragoste cu happy end, zic si eu. 🙂
Îndragostirea este un subiect magnific, magic, sensibil, paradoxal, atemporal, necunoscut, insuficient explorat, intim, personal, caracteristic cu specific individual, adeseori de cei mai multi neînteles, se transforma din Eden într-un infern …mortal.
https://www.youtube.com/watch?v=8xg3vE8Ie_E
„Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ. –”
O seara sublima, binecuvântata, relaxanta în Suflet cu pace si odihna, draga Camelia !
Spor la scris în continuare! Mi-a plăcut, e tare tentant!
Bine redate trairie, merita sa continui, vei vedea cum se contureaza tot mai bine personajul ei deja atragator, cum spuneam.
Spor la scris!
Multumesc din suflet pentru parerea dvs!M-as bucura din suflet sa imi mai cititi din fragmentele pe care le voi posta.Va imbratisez cu drag!
…mi-a plăcut ceea ce am citit. Și modul de a scrie pe care îl aveți. .
Suntem oameni cu suflet etern, iar iubirea este o dovadă a frumosului nemuritor. Tânjim spre acolo… 🙂
Ma bucur ca va placut.Va astept sa cititi si ce voi scrie in continuare.