Punct si de la capat

✍✍continuare….

Matei isi continua drumul cu mersul lui  apasator.Pentru minute indelungi am ramas tacuta in sala de asteptare.Ma pierdusem cu gandul in multimea de oameni.
  -Super,am reusit sa iau si eu bilet spre Anglia?
Am crezut ca nu aud bine,ca mintea imi joaca feste.Ca am halucinatii.
  -Ce, ce zisasi?
Il intreb pe un ton sever.Simteam cum sangele mi se urca la cap.Ochii lui ma privesc taios pentru o fractiune de secunda apoi se calmeaza.
-Matei,am vorbit subiectul asta acasa.Nu pot sa cred ca imi faci una ca asta! Ii zic in timp ce iutesc pasul dupa el. El doar isi continua drumul cu geanta mea intr-o mana si in cealalta cu biletul de avion.
Trecem de terminalul de imbarcare.
– Nu e nevoie sa mergi si tu ,crede-ma.Matei cu tine vorbesc!Cand ti-ai luat biletul.Am crezut ca ai inteles?

Insistenta mea era de prisos. El isi continua tacut planul. Cu un ultim gand ne uram in avion. Fiecare avea loc diferit. Iar spre fericirea mea cu o distanta destul de mare. Aveam nevoie de spatiul asta doar pentru mine. De momentele astia libere sa meditez. Aveam nevoie de timp sa realizez daca decizia mi-a fost buna. Chiar si acum in ultimul ceas. Era o nebunie ceea ce faceam defapt toata viata mea a fost o nebunie.
  -Vrei sa iesim sa mancam ceva in oras sau comandam aici?
  -Mi-e bine aici.
Ne cazasem la un hotel in apropiere. Desi era o ora rezonabila cand am ajuns pe tarmul Angliei,am preferat sa ne cazam peste noapte la un hotel iar in dimineata ce urma sa ma duc unde urma sa locuiesc pentru nu stiu cata vreme.
  -Am sa-mi fac un dus pana comanzi tu ceva.
  -Ce vrei sa-ti comand?
   -Nu stiu!Orice!
Nu era un raspuns propice.Era unul la intamplare.Mi-era indiferet.
Printre zgomotul stropilor de apa cazuti peste gresie il aud cum cere detalii.La scurt timp doua voci se pun deacord
Apoi liniste.Usa de la baie se deschide si Matei mi se alatura.
     Aprind ultima tigara din pachetul lui Matei.Ma lasasem de mult de fumat.Apelam la ele doar in momentele in care aveam nevoie de raspunsuri.
Asezata pe fotoliul din balconul camerei de hotel,aerul puternic britanic ma infioara. Nu reusisem sa adorm,desi era trecut de miezul noptii. Imi cautam linistea si raspunsurile in ultima tigara.
    Viata mea luase o intorsatura.Poate ca asa a fost dintotdeauana dar nu am putut sa vad asta pana acum.
Locuisem intr-un orasel micut impreuna cu mama.Nu aveam niciodata ce-mi doream ba chiar uneori debea o duceam de pe o zi pe alta.Cateodata era totul atat de bine incat credeam ca este un vis sau ca acele zile chinuitoare erau un vis.Nu mai stiam nici eu care era intr-adevar realitatea.Cu timpul incepusem sa nu ma mai plang.Ma resemnasem! Ma inchisesem in bula mea protectoare. Nu lasam pe nimeni sa se apropie. Nici macar sa o atinga,sa o priveasca.
Mi-era bine asa cum eram si nu mai ceream nimic de la viata. Ce puteam sa mai cer?Lucruri!Mi-era  indeajuns ca eram sanatoasa.
  In iarna varstei de saisprezece ani bula in care ma inchisesem s-a spart instantaneu.Fara sa ii mai cer explicatii.
Mama se imbolnavise atat de grav.Boala necrutatoare ii luase tot. Maini,picioare,puterea,zambetul de  pe chip,vocea carè imi oferea de multe ori alinare.
Cu o ultima dorinta imi ceruse ca imediat dupa…. eu, sa ma mut la tatal meu. Desi nu-mi doream sub niciun chip.
Parintii mei s-au despartit imediat dupa nasterea mea. Nu am intrebat niciodata care a fost motivul.Pentru mine despartirea lor era un lucru cert ca nu s-au iubit si implicit nici venirea mea pe lume nu le-a servit.Mi-era comun gandul ca am fost o greseala si o simteam uneori din simplele amintiri.
Dupa moartea mamei,daca inainte credeam ca viata mi-era  un hazard,ei bine,dupa,a inceput cu adevarat.
La nici doua zile am fost luata si mutata ca o piesa pe tabla de sah. Numai ca acea tabla era casa tatalui sau mai bine zis a acelui om care ma vizita atat de rar incat nici chipul nu puteam sa mi-l mai amintesc.
Aveam in fata un apartament atat de mare cu lucruri atat de fine pe care omul din fata mea ce vorbea intruna o numea „acasa”. Spunea atat de multe vorbe frumos aranjate,probabil invatate pe de rost,dar cu privirea rece,pierduta.Acei ochi verzi,acei pe care mama imi spunea mereu ca-i mostenesc. Erau timizi, stangaci. Nu cel pe care-l priveam imi era tata!
Razvratita uneori intelegatoare incepeam sa ma adaptez vietii ce imi era comandata.Pe langa scoala, numeroasele cursuri pe unde ma „cãra” tata mereu si unde nu ma puteam deloc adapta,timpul mi-l petreceam in restaurantul de-l detinea. In camera alaturata biroului sau.Doar seara tarziu ne intorceam „acasa”.

10 februarie 2021

Un gând despre „Punct si de la capat

  1. Merci pentru lectura !
    Interesante, diferite si complexe sunt ideile, gândurile, actiunile, reactiile si comportamentul fiecaruia în aceleasi context si/sau în contexte diferite.
    Viata 3D în sine, este o linie imaginara „punctata” cu stari de agregare paradoxale, experiente prin care trecem fiecare, percepând-o personal, individual, rational-sentimental-senzoriala, la nivel liminal/subliminal, în functie de spatiul geo-politic, socio-cultural în care evoluam spatio-temporal.

Lasă un răspuns