Intr-o alta viata eu cred ca am fost pisica sau voi fi.Atat de mult le iubesc si mi se par de dragute incat intr-un an de zile fie-mea a „adoptat” …trei.Daca tot a vazut si a auzit ea ca imi plac atat de mult s-a gandit ca este cazul sa ne luam o pisica,doar una(pentru inceput). 😇😇 Am fost de acord fara nicio problema. Sincer mi-am dorit o pisica si sa faca ce stie ea ca trebuie sa faca,dar fie-mea imediat l-a convins(caci este motan) sa-i fie partener de joaca.Priviti la ce „chinuri”il supune.👇👇👇👇

Bun….am vazut ca defapt lui ii plac „chinurile”,asa ca l-am lasat cu program bine stabilit sa aibe „ora de joaca” in casa.

Dar ce ma fac cu el (motanul Micky,caci l-am si botezat,cu tort cu masa festiva ca asa se cuvine sa primim un nou membru in famile).Ce ma fac cu el ca nu mai vrea sa iese afara.Ii explic zi de zi ca soriceii afara stau,si ca el trebuie sa-i prinda,dar el nu si nu.

Mi-a promis ca sta cuminte,pana l-am gasit in ghiveciul de la floare.Ce a facut acolo nu ma intrebati!
„Colac peste pupaza” la nici trei luni de cand l-am adoptat pe Michy si ne-am obijnuit unii cu altii,fie-mea in bratele ei micute ma anunta ca are o surpriza pentru mine.👇👇

O mogaldeata atat de mica cat un buzunar ♥️♥️
Eeeee….aici a fost partea cea mai grea. Cum sa ii spun sa o duca inapoi????Era atat de mica si de frumusica,doar cu o privire m-a si cucerit.Am incercat totusi sa ma opun,am cauta „n” motive ca e prea mica,poate ca Michy nu o sa o accepte dar fara rezultat.

Imediat au devenit cei mai buni prieteni. 🥰🥰 A urmat acelasi procedeu…tort,masa festiva si numele de Luna.

E atat de micuta incat incape pe oriunde.♥️♥️♥️

Ea cred ca o sa se faca scriitoare ca ii place sa stea pe langa mine cand scriu.
Practic am luat-o de la capat…educatie, educatie.Nu ai voie acolo, nu e frumos sa faci aia,nu ai voie in floare ca e preferata mea si tot asa(de parca pisicii m-ar intelege).

Eiii si acum e acum. Intr-un mod misterios de vreo doua saptamani incoace un motan roscovan ne cam da tarcoale.Cum a ajuns,nu stiu! Dar e ciudat ca deja are si un nume …Tomas. Am crezut ca e vreun pisic din vecini,am intrebat in stanga si-n dreapta dar nimeni nu-l recunoaste. De bizar e bizar, dar simt ca fie-mea mi-o „coace”.

Se pare Camelia….ca nu mai ai ce face…trebuie doar sa accepti ca „unde-s trei puterea creste si dusmanii(soriceii) nu sporesc.
3 răspunsuri la “Pisica…”
🙂 🙂 ))) Ha, ha, ha, ce v-ati mai procopsit ! Faina aventura pisiceasca ! Merci pentru lectura amuzanta !
Buna dimineata!
Multumesc si eu!
[…] sa spun ca am avut si ajutoare de nadejde.Pisicutele mele,despre care v-am povestit in articolul Pisica… si cum au aparut ele in familia […]