
-Stii,dragul meu!
Uneori ma intreb
Noi de ce suntem asa de reci?
De ce nu putem fi si noi
Ca cei ce ne creaza
Cu manutele calde si moi
Cu ochisorii mici
Si cu obrajorii fini ca de matase?
De ce nu putem sa locuim si noi
Intr-o casa mare si frumoasa
Si stam aici afara pe o banca?
-Draga mea,nu toti putem fi la fel
Unii au mainile calde
Dar in schimb au sufletele gheata
Si nu trebuie sa-ti doresti
O casa mai mare,mai frumoasa!
Unde sunt eu,ti-e acasa!
Trebuie sa ne multimim
Cu menirea de ne este data.
Suntem fauriti sa creãm fericire
Sa asezam cate un zambet
Pe chipul fiecarui copil,fiecarui om.
Stii ca noi impreuna
Cu mosii, Craciun si Nicolae
Dam magie acestei perioade.
Suntem totuna cu zapada
Si odata ce ea se topeste
Plecam impreuna
Spre o alta viata!
-Stiu,mereu imi repeti!
Eu doar voiam,sa-ti spun…
Voiam si eu o casa!
Camelia Calin 9 decembrie 2020
7 răspunsuri la “Oameni,de zapada”
Woow ce frumos ♥️
♥️♥️♥️♥️
🙂 🙂 🙂
Intrebarea e: fotografia ti-a inspirat versurile sau versurile fotografia? 🙂
Excelent! Mi-au placut mult versurile. Ai multa imaginație.
Tare frumos! Şi mi-a plăcut „unde sunt eu, ţi-e casa” 🙂
Sublima si profunda, povestea de Craciun,
Ce-ndeamna omul rece, sa fie cald si bun.
Cei ce-s nascuti în case si în palate scumpe,
Sunt reci, dar nu simt frigul,au Suflete topite.