Se zice ca ura,indiferenta si dezamagirea sunt sentimente negative. Eu nu as clasifica dezamagirea asa. Dezamagirea pentru mine este sinonima cu „neasteptarea”.Este ca atunci cand vrei sa torni apa intr-un pahar si intr-o clipa de neatentie torni prea multa deodata si apa da peste.Atunci apare dezamagirea. Dezamagirea ca nu ai fost atenta,ca nu ai acordat suficienta atentie lucrului pe care il faceai,dezamagirea ca ai consumat inutil apa,dezamagirea ca ai fi putut evita lucrul acesta. La fel apare si in viata sentimentul de dezamagire,mai ales in privinta oamenilor.Traiesti pentru un timp langa niste oamnei pe care ajungi sa-i consideri „familie”,pui sentimente in tot ce traiesti alaturi de ei,in toate amintirile si in toate clipele ce crezi ca o sa vina,si la un moment dat dintr-o simpla fapta nelalocul ei,brusc te trezesti ca dintr-o reverie.Realizezi ca de fapt prin ce ai facut ai nemultumit pe cineva,sau ca simpla ta prezenta incepe sa nu mai fie la „locul”ei. Atunci „dezamagirea” doare cel mai tare.Atunci incep sa apara semnele de intrebare,durerile sufletesi si regretele.
Nu ura este resentimentul „iubirii„, ci dezamagirea.
Nu poti sa spui ca sentimentele de iubire,de respect se transforma in ura.Ele se transforma in „dezamagire”, apoi treptat se transforma in nepasare!
Dezamagirile sunt rezultatul unor așteptări sortite eșecului. Pentru a avea mai puține dezamăgiri, fie trebuie să așteptăm mai puține de la alții, fie să cerem mai mult de la noi înșine.”
Kevin Ngo
