Lumea blogging-ului.

Nu de foarte mult timp am intrat in lumea blogging-ului.Am cochetat cu ideea asta de ceva vreme,dar pur si simplu mereu eram intr-un impas.Cert este ca de copila mi-a placut sa scriu.Absolut tot ce imi trecea prin minte.Aveam jurnale,
agende,plicuri,pliculete pe care le tineam ascunse de fratii mei ca sa nu mi le citeasca.Poate ca si asta a fost faptul ca nu aveam tragere de inima sa-mi fac un blog,pentru ca imi era teama ca cineva sa-m citeasca gandurile si sa nu aibe aceeasi parere ca mine.Poate ca o sa ma critice si atunci o sa am o dezamagire mare.
Chiar daca puneam in balanta(caci sunt balanta)ideea ca suntem oameni diferiti si ca nimeni nu o sa gandeasca la fel ca mine,totusi as fi fost foarte dezamagita si probabil as fi dat inapoi.
Dar odata ce am creat blogul meu,pe care l-am si numit „linistea mea”,deoarece eram intr-o perioada zbuciumata in care chiar aveam nevoie de liniste.Mi-am impus sa numai pun nimic in balanta,sa nu mai ma gandesc ca poate o sa-i placa cuiva sau poate nu.Am zis ca o sa-l fac pentru mine,unde o sa-mi scriu toate gandurile,amintirile ş.a.m.d.
Am inceput si eu sa reactionez cu alte situri,sa citesc si iar sa citesc tot ce scriu si ceilalti.
De aici a inceput partea cea mai placuta pentru mine.🥰🥰 Am vazut ca-mi place sa interactionez cu oamenii doar pe baza a ceea ce scriu,fara ca eu sa stiu ceva despre cel care a scris articolul respectiv. Imi place ca cineva sa fie in tandem cu mine doar pentru gandurile mele.Imi place sa reactionez cu „pseudonimul” unor oameni(caci nu toti isi numesc saiturile dupa propriu nume),pentru ca mi-i conturez in propria minte.Eu aleg sa-mi fac propria parere dupa emotia pe care mi-o transmite mesajul sau.Nu imi place sa ma las influentata de aspectul fizic,de locul de unde provine si altele.Pur si simplu aleg oamenii cu care sa reactionez,cu inima.
De asemenea,imi place sa fiu „Camelia, linistea mea”,o oarecare tipa de nicaieri caruia ii place sa scrie,indiferent de o face bine sau nu!

12.11.2020
Camelia

12 gânduri despre „Lumea blogging-ului.

  1. Simt la fel ca tine şi m-am regăsit în totalitate. Prietenii mei nu ştiu de blogul meu. E drept, în toţii anii ăştia de când scriu, mi-am făcut prieteni pe blog, dar asta e altceva.
    Inspiraţie multă îţi doresc!

  2. Și eu îmi numesc blogul un fel de oază de liniște… Colțul meu unde mă adun și mă recompun. Sunt eu cu mine și cu prieteni ca mine. Mult timp nu vedeam dicolo de sticla ecranului ceea ce numim public. Eram ca în fața unui jurnal când scriam. Sau a unei oglinzi. După ce au început să vină comentariile am aflat că e mai mult de atât: o lume și o familie. Camelia, liniștea ta se aude și la noi, așa cum paginile așa-zis albe ale Potecuței sunt citite de toți și simțim… Asta facem aici, citim și simțim!

  3. Asa este, Camelia. Motivele alcatuirii unui blog pot fi si sunt foarte diferite, asta mi se pare mie interesant si excitant. Sa citesc ce scriu oameni cu preocupari similare dar si diferite de ale mele. Cred eu ca aici ne asemanam multi in felul de a reactiona la citirea altor bloguri. Aflam lucruri noi emotii diferite sau asemanatoare. Incercam sa conturam in mintea noastra persoana pe care nu o cunoastem nici macar dintr-o fotografie (adesea), sa aflam interesele si preocuparile, prin si din continutul postarilor.
    Iti doresc sa te bucuri de tot ce scrii, de comentariile prietenilor in lumea blogging-ului, si sa iti placa, sa inveti cate ceva chiar, din cele ce vei citi.
    Tot binele ti-l doresc, si mult succes!

Lasă un răspuns