E dureros când după un timp îti dai seama ca nu mai poți face nimic. Că singurul lucru pe care-l poți face este doar o lumânare să aprinzi.
Şi o aprinzi, şi te gandeşti dacă într-adevar lumina ei ajunge acolo unde trebuie sau este umbrită de ce-i stă în cale.
Poate că te întrebi şi tu, aşa cum mereu şi eu mă-ntreb dacă gândurile mele ajung până acolo în cer. Sau dacă ele se transformă în prezența mea în al ei vis. Căci da si eu o visez. În lumea din visul meu încă e prezentă. Cu acelaşi chip, cu aceleşi griji, cu aceleaşi preocupări. Anii trecuți se transformă în „o veşnicie”. Iar veşnicia nu o poți da uitarii.
Durerea înca e mare chiar dacă a devenit un mod obijnuit. Iar lacrimile, nu mai curg din priviri…acum se scurg din suflet.26 martie
Stiu sigur că tot ce-i frumos în sufletul şi viața mea…îi datorez mamei mele. Maria Cristiana Tudose.
3 răspunsuri la “Gânduri…”
Frumoase si nobile gânduri, sentimente, pastrate si purtate în Suflet, îndreptate spre cei ce ne-au parasit, plecând din aceasta dimensiune 3D, „vale a plângerii” în care doar credinta în Dumnezeu ne mângâie inimile, asteptând reântâlnirea cu toti cei plecati, uneori, parca prea devreme, însa adeseori spre binele lor !
O seara linistita, binecuvântata cu pace si relaxare sufleteasca, draga Camelia !
❤️
De cate ori ma gandesc la mama sau vad o opoza de-a ei….mi se pune un nod in gat. Da, Camelia draga, ne-a ramas o lumanare pe care o aprindem cu o rugaciune spre Dumnezeu pentru sufletul mamei…si cu gandul la ea.
O seara cu impacare in sufletul tau , draga mea.