Linistea mea

Trag perdelele de la geam si las camera sa se scufunde in intuneric. Imi place sa stau in lumina slaba pe care mi-o ofera noaptea.Ma fac comoda pe canapeaua din living.Iau telefonul si debea atunci realizez ca am uitat sa-l sun pe Matei.Il aprind,il conectez la internet si mesajele nu mai contenesc sa se opreasca.Privesc cum se succed si nu descifrez decat cate un pic din fiecare.Banuiam ce cuprinde fiecare mesaj in parte de la Matei,deja ma obisnuisem cu modul lui,dar continui sa le verific pe fiecare .Citesc fiecare cuvant apoi il recitesc.Toate sunt la fel si contin informatii scurte, seci,dar in nici unul nu spune ca ii este dor de mine si ca imi simte lipsa.Poate ca indepartarea dintre noi ii convine,poate ca intr-adevar simte libertatea.Imi revin din meditatii si ma cert mintal. Bineinteles ca am raspunsurile la toate intrebarile si ma intreb de ce mai oscilez.Imi repet fortat de sunt aici si care este planul meu.Decid ca nu trebuie sa ii raspund.Dau stergere la toate mesajele lui,apoi continui cu altele primite de la prieteni,de la colegii de munca.Toti imi spun ca deja le lipsesc,numai lui,nu!
Un scartait al usii se aud.Tresar ca si arsa si dau fuga intr-o directie .Incotro?Nu stiu!Era prea intuneric ca sa observ unde ma indrept.Bajbai in prejurul meu,dar nu gasesc absolut nimic.Nimic cu care sa pot lumina,nimic cu care sa ma pot apara.Doar pasii in imprejurul meu se auzeau.
-Jessie,Neil?Voi sunteti?Rostesc intrebarea intr-o engleza pe care nici eu nu as fi putut-o intelege.Vocea atat cat si trupul imi tremura atat de tare incat nici sa vorbesc nu mai puteam.
Pe moment imi reprosam ca sunt atat de toanta ca nu am verificat unde sunt toate intrerupatoarele.Ma gandesc ca daca as fi avut habar acum puteam sa ma reped sa vad cine este.Chiar sunt toanta,cum as putea sa stiu unde sunt intrerupatoarele daca nici macar in ce directie sunt, nu stiu,spre camera sau spre bucatarie.
Acum regret amarnic placerea asta a mea de a sta pe intuneric.Imi promit ca nu o sa mai stau niciodata.Bine,asta daca am sa scap teafara!
-Cine esti si ce vrei?spun rotindu-ma cu mainile inainte,gata de atac.Dar intunericul nu spunea nimic.Probabil nu intelegea.Intreb inca o data si in engleza si in romana pentru a fi sigura ca acea persoana intelege ce spun.Dar nimic!Nu se auzea nimic.Imi reglez respiratia si incerc sa ascult ceva in jurul meu.Era o liniste de nedescris.Ma gandesc pentru o secunda ca poate doar mi s-a parut.Poate ca a fost usa de la camera sau cea de la balcon.Da! sigur a fost una din el.Incerc sa ma intaresc singura.Bun,ce fac eu in cazul asta .Sa inaintez?Sa incep sa caut cu mainile un perete ca poate voi da de vreun intrerupator.Sau sa stau asa,aici nemiscata pana se face lumina.Niciuna din variante nu era convenabila.
O lumina puternica imi strapunge privirea si pentru cateva secunde ma orbeste.Imi revin imediat.Privesc impietrita la ce vad in fata mea.Probabil am vedenii.Imi ciupesc singura pielea petru a fi sigura ca nu am vedenii,ca nu este o imaginatie de a mea,dar nici macar sa ridic o mana nu pot.Tot corpul imi era blocat.
Un tip cu un cap mai inalt decat mine,cu niste ochi negrii taciune si cu un par negru valvoi statea drept langa perete in fata mea si ma privea.Eram socata pur si simplu de aliura tipului ce statea inaintea mea dar si de faptul ca era un barbat in camera mea.
Regret ca il lasasem pe Matei sa plece ,poate ca era mai bine sa mai fi stat cateva zile cu mine,si sa ma asigur ca eram in siguranta aici.
-Ce vrei de la mine?Daca esti hot sa stii ca nu am bani.Nu am nimic crede-ma!
Oricat de alarmata si de speriata eram eu,tipul din fata mea statea relaxat cu mainile incrucisate si ma privea.Poate ca era un violator sau un ucigas in serie.Toate aceste ganduri imi napadeau mintea si ma faceau sa-mi fie si mai teama decat imi era.
-Cine esti?Ridica o mana daca intelegi ce-ti spun.

Muntele de om zaboveste putin si apoi ridica o mana.Imi trag rasuflarea ,era un semn bun ca ma intelege,poate daca vorbim aceeasi limba este mai usor sa negociez cu el sa ma lase vie.
-Uite cum facem,iti dau laptopul asta si pleci.Trebuie sa ma crezi cand spun ca nu am bani sau altceva ce ai putea sa furi.
-Dar cine a spus ca vreau sa te jefuiesc?!
In sfarsit,monstru a inceput sa vorbeasca.
-Ok,sa inteleg ca nu vrei bani.Atunci ce altceva vrei?Un gand imi strabate fulgerator mintea.Pe mine!?Doamne,este un violator!
Ma uit pe mine in jos si debea acum realizez ca sunt intr-o pereche de pantaloni scurti ,multi prea scurti si un sutien din dantela ce imi scoate forma sanilor proeminenti.Se pare ca sunt combinatia perfecta pentru monstru din fata mea.
-Stii,as putea sa urlu atat de tare incat sa auda sotii Pitt de la parter.Te avertizez ca Neil Pitt eset un luptator de karate,si te-ar face praf intr-o secunda.Monstru rade la cele auzite,sigur nu crede ceea ce am spus.
-Sau as putea intr-o clipa sa sun la politie.
El tacea si doar ma privea.
Caut ceva in perimetrul meu sa ma acopar.Simteam cum privirile lui ma ardeau.Nu gasesc langa mine decat o matura si o pernuta.Din doua miscari,le iau pe ambele si sunt gata la loc de atac.Imi pun pernuta in dreptul sanilor si il atac cu privirea,stiam ca aici se uita,dar el continua sa ma priveasca degajat.
Face doi pasi la dreapta si se aseaza pe marginea canapelei.Fata incepe sa i se relaxeze,dar privirea ii era la fel de taioasa si tot un monstru mi se parea.
-In primul rand,batranii Pitt sunt acum intr-un somn mult prea patruns ca sa te poata auzi,dupa acel ceai linistitor si ca sa suni la politie ti-ar trebui un telefon,pe care tu nu il ai pentru ca este aici langa mine.Nenorocitul avea dreptate!
-Batranul Neil a facut karate,intr-adevar,dar chiar crezi ca poate un batran de 60 de ani sa ma faca pe mine praf intr-o secunda,asa cum zici!
Avea dreptate monstru,de ce nu m-am gandit inainte sa vorbesc.
-Si atunci spune-mi ce vrei?il indemn eu sa vorbeasca.Poti sa iei tot ce gasesti in camera asta.Ia-le si pleaca.Promit ca nu am sa spun la nimeni de tine,dat numai pleaca,te rog.Glasul meu devine rugator.
Incep sa nu mai am aceeasi hotare ferma,simt ca incepe sa se ingroase toata treaba,si nu prea mai vedeam nicio scapare.
-Zici ca ai bijuterii?ma intreaba.
Gata,acum inteleg ca el defapt vrea bijuteriile mele.
-Da,sunt in camera,ti le dau pe toate numai lasa-ma sa ma duc sa le iau,ii spun dar nu inaintez niciun pas spre camera.
-Si ce bijuterii zici ca ai?
-Nu am multe de aur,daca te intereseaza.Doar un lantisor,o bratara si vreo trei perechi de cercei,restul sunt de argint.
-Verigheta, nu ai?
Raman perpex la ce aud.Ce hot prost poate sa aiba afinitate numai la verighete?!
-Nu,nu am.
-Sa inteleg ca nu esti maritata?
-Nu sunt,ii raspund repede dar in aceelasi timp imi dau seama ca fac si o mare greseala.
-De fapt,sotul meu trebuie sa vina,oricand,poate ca deja este jos si deja a sunat la politie.Poate ca este mai bine sa pleci acum.
Nu stiu daca este bine ca am jucat aceasta carte,nu stiu cat de credibila am putut sa fiu,dar in acel moment chiar imi doream ca Matei sa se intoarca si sa ma scape de acel infern.
Mi-am dorit sa plec cat mai departe,tocmai pentru a uita cele intamplate dar nu am crezut nici macar pentru o secunda ca s-ar putea intampla una ca asta.Imi doresc sa fi fost in tara mea inapoi,cel putin acolo daca s-ar fi intamplat asa ceva stiam la ce numar sa sun la politie,aici nici macar acest numar nu stiam.
Imi notez mintal ca trebuie sa invat multe lucruri pentru protectia mea,poate sa ma inscriu la vreun curs,asta daca scap vie din aceasta seara.
-Parca ziceai ca nu esti maritata.Vrei sa spui ca sotul tau,tipul cu BMW-ul de mai devreme care a plecat sa duca masina si apoi la aeroport.Probabil este in Romania acum,nu jos la parter.
Imi dau seama ca stie tot despre mine si ce s-a intamplat de cand am ajuns aici.Sigur este vreun maniac.Ne-a urmarit si cand am stat mai devreme pe terasa cu sotii Pitt.
Gandul ma duce la ei imediat.Oare i-a omorat si acum urmez eu?
Bat in retragere si aleg sa nu-i mai spun nimic,ce o fi o fi!
Monstru se ridica,il privesc cu coada ochiului.Ia patura de pe caneapea si vine cu ea spre mine.Se opreste la vreo trei pasi si mi-o intinde.
-Acopara-te si stai linistita,nu vreau sa-ti faca niciun rau.Eu sunt ERIC,imi zice in timp ce imi intinde mana sa se prezinte.Sunt vecinul familiei Pitt.In fiecare seara vin sa-i administrez tratamentul lui Neil.
Mai devreme cand erai cu ei jos pe terasa v-am auzit,dar nu am vrut sa le deranjez istorisirea.Abia dupa ce ai plecat tu mi-am facut aparitia.Mi-au povestit despre tine,despre prietenul tau,si in timp ce rosteste acestea ma priveste insistent,si mi-au spus ca pot sa urc sa te salut ca sigur nu ai adormit.Au spus ca stai in apartamentul din stanga dar se pare ca nu au specificat si din ce parte sa ma ghidez.Nu mai fii asa de speriata ca nu vreau sa-ti fac niciun rau.Apropo,au spus ca esti frumoasa,dar nu au specificat si cat de frumoasa esti,iar privirea lui se lasa spre sanii mei.
Imi infasor patura in jurul meu,pentru ca ramasesem blocata cu ea in mana si ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat de ce a fost mai rau.
-Deci,vrei sa faci o plimbare cu mine,sa iei o gura de aer si sa-ti revii din sperietura?
-Nu sunt atat de nebuna sa ies de aici cu un necunoscut care acum cateva minute eram sigura ca esti un violator sau un ucigas in serie!Ti-as fi recunoscatoare daca ai pleca in secunda asta.
El da aprobator din cap parca mi-ar da dreptate sa fiu nesigura si precauta in ceea ce-l priveste.
Isi cere scuze pentru cele intamplate si imi spune ca nu se astepta sa fiu in acest apartament.Dupa spusele lui Jessie trebuia sa fiu in partea opusa,si de aici s-a produs incurcatura si sperietura asta.Isi cere inca o data scuze si apoi pleaca.
Imi arunc patura cu care eram acoperita si incep sa plang in hohote.Tot trecutul meu imi trece prin fata si imi arata inca o data cat de neputincioasa sunt.