Linistea mea

Azi mi-am asezat flori la fereastra. Din gradina uda ,mi-am rupt doua zambile si trei narcise. Nu m-a lasat sufletul sa-mi rup mai multe. In gand cineva imi soptea ca si ele au suflet! Le-am legat frumos cu fir rosu si le-am asezat timda intr-o vaza mica la fereastra. Mirosul zambilelor este dumnezeieste,credeti-ma,si doar el ma face sa nu mai am remuscari ca le-am rupt de la locul lor. Nu as fi stiut cat de puternic le e mirosul,daca nu le aveam cat mai aproape de mine.

De doua zile ploua intruna,iar cerul e din ce in ce mai intunecat. Inca e de dimineata si linistea dainuieste-n casa. Diminetile timpurii pentru mine sunt momentele de incarcare spirituala. Imi place ca in jurul meu aud doar ce imi ofera natura.

Ciripitul pasarelelor,gugustiucul pe care uneori il imit,ajungand mereu sa ma intre,de ce?? Cocoselul pitic,ce canta cu noaptea-n cap,indiferent de vreme.

Minute-n sir stau si privesc pe fereastra,doar eu cu gandurile mele. Sunetul ibricului de cafea ma face mereu sa tresar semn ca e timpul pentru ea.

Stropii de ploaie ce se scurg pe fereastra se mai raresc. Ma intreb daca se va potoli ploaia?? E adevarat ca uneori „Ploua in luna lui Marte”.

Latratul agitat al cainilor,ma anunta de fiecare data,ca lumea deja e in picioare. Totul incepe sa prinda viata. Oamenii,vecinii care mai de care trec grabiti spre locurile de munca. Unii in masina,altii sub umbrele asezati. Copii galagiosi si cu noaptea-n cap trec grabiti catre scoala. Aud doar franturi din conversatii,ei se intreaba daca au invatat si daca si-au facut temele de acasa.

Zambesc la auzul acestor cuvinte. Mi-a aduc aminte ca nu demult asta era si singura grija a mea.

Iau ultima gura de cafea. Si gata! E timpul sa-mi scriu si fila din ziua de azi. Buna dimineata!

17 martie 2021