Ora 6:30 într-o zi lucrătoare ar fi fost o corvoadă pentru mine. Dar azi trezitul la ora asta este doar un impuls pentru ziua ce vine. Cu ceașca de cafea in mână calc cu picioarele goale iarba proaspătă taiată. E rece, e uda, dar mie îmi place. Mă așez pe șezlong, îmi așez pe măsuța de alături cafeaua și jurnalul in care scriu zi de zi. Îmi place să mă așez cat mai aproape de pământ pentru a simți mirosul proaspăt al ierbii. Nu se aude nimic în zare și mă bucură acest fapt. Mă deranjează teribil zumzaitul oamenilor ce trec prin preajma mea și vorbesc vrute și nevrute. Nu ii vad dar îmi e de ajuns că îi aud. Dacă ar fi vorba despre o simplă taină, mi-ar fi încântat auzul dar vorbele aruncate fară nepasare, critica despre unul și altul pur și simplu îmi astupă auzul. Mi se întărește ideea tot mai mult de cat poate fi de pervers, omul. Chem lângă mine pisica cu cei 4 pisoiași debea treziți din somnul lor pufos. Scot dintr-o punguță câteva bobițe și le împart între ei frățește, dar ei preferă lăpticul de la mama lor. Mi se așează un zâmbet plăcut pe chip când îi privesc cum își ia fiecare locul la câte o țâțucă și cu gurițele lor beau lăpticul ce pare a fi cel mai sfânt. Liniștea mai este perturbată când și când de câte o vrăbiuță ce trece pe deasupra noastră și se asează pe gard și ea privind la pisoiașii ce poate cândva ii va deveni dușmani.
Nu a trecut decât 10 minute și mă bucur în sinea mea că nu a trecut deloc rapid. Tind să cred că atunci când ești trează la o oră marinală, duminica, timpul trece mai greu.
Sorb cafeluța câte un pic, vreau să mă bucur de ea cât mai mult. Dacă mai întreba pe mine cât costă o cafea nu ti-aș spune prețul ci ti-aș spune timpul ce-l petrec cu ea. Îmi place la fel de mult gustul cât și timpul petrecut cu ea. Dacă aș pune in balantă suma dată pe cafea și timpul, pentru mine e mai valoros timpul petrecut cu ea in dreapta mea decat banii pe care îi cheltui. Nu scot un sunet, nu vreau sa deranjez acest moment perfect. Las doar pasările cerului să-si spună cuvântul. Las pisiceii să vorbească pe „limba” lor. O las pe mama lor să îi certe sau să-i alinte atunci când îi îngână cu vocea sa. Atunci când cu lăbuța ei le mangâie burticile deja pline de lăptic. Ultima gură de cafea îmi spune că e gata liniștea de duminică.
Pașii oamenilor încep să se audă, unii mai adormiți, alții mai rapizi. Îmi scriu ultimile gânduri rapid căci nu vreau să pierd din puritatea lor. Tot ce se aude in exterior îmi schimba starea, și nu-mi place.
Pun pixul jos dezamagită. As fi vrut să mai prelungesc puțin dimineața dar ceasul de la mână îmi arată că e ora 8 și e timpul să înceapă ziua. 🫠🫠
11 iunie 2023