,

Fetitei mele.

Cu creionul ascutit
Te-am creionat pe o coala de hartie.
Intai,ti-am desenat inimioara
Un mic punctulet
Care,ulterior a inceput sa bata,sa creasca.
Apoi ti-am rontunjit fetisoara
Cu pielea moale,alba,catifelata.
Cu culoarea neagra ca abanosul
Ti-am desenat parul rasfirat
L-am ales sa semene cu al tatalui.
Ti-am desenat cu maiestrie
Ochisorii,mici, caprui si calzi.
Apoi un nasuc mic si cârn
L-am lasat sa se asterne singur pe hartie.
Cu culoarea roz,ti-am desenat gurita
Sa-mi luminezi inima si lumea
Atunci cand ma strigi „mamica”!
Ti-am asezat pe buze,un zambet
Sa nu stii niciodata ce e tristetea!
Manutele ti le-am creat cu grija
Si ti-am pus in ele atata putere.
Piciorusele ti le-am facut cu verde
Ca Pamantul in fata ta sa s-asterne.
Apoi te-am invatat ce e iubirea
Ce e respectul,ce e daruirea.
Si debea atunci cand am cosiderat
Ca ti-am dar tot ce e mai de pret
Mi-i te-am asezat in pantec. Si ti-am dat viata.

Poza personala

15 răspunsuri la “Fetitei mele.”

  1. Tocmai am aflat din postul cu Moș Crăciun. In locul tău eu m-aș fi prefăcut și la 20 de ani. Iar dacă ea mi-ar fi spus vreodată că știe de mult că nu există Moș Crăciun m-aș fi prefăcut uimită și rănită de ideea asta ciudată. Cum să nu existe Moș Crăciun?!!! Firește că există Moș Crăciun. 🙂

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: