In fiecare dimineata
Imi impart linistea
Cu ceasca mea de cafea.
Suntem doar noi doua
Una in fata alteia
Si ne vorbim
Ii spun ce dor imi era
Ii impartasesc mereu
Ce-i in mintea mea.
Iar ea….rosie bulinata
Sta tacuta langa mine
Nu se grabeste
Niciunde sa plece!
Nici sa fie terminata!
Intr-o zi mi-a spus
Ca-i place sa fie savurata
Sa fie sorbita un pic cate-un pic.
Si ca-i place foarte mult
Compania mea.
Ce ciudat! Mi-am zis…
Aceleasi,le gandeam si eu
Putin cate putin,sorb din ea
O las cu mirosul ei
Sa-mi ameteasca mintea.
Iar cand ceasul,imi arata
Ca a trecut o ora,deja
O spal si o asez
Inapoi,pe tejghea.
13 răspunsuri la “Ceasca de cafea”
trebuia să faci poză… ceștii goale 🙂
măcar așa vedeam… viitorul sau trecutul… oricum, era ceva 😛
Chiar e o companie tare frumoasă!
Ce frumos, ar trebui să-i spun şi eu câte ceva dimineaţa, o cam neglijez, e drept, nu-i prea vorbesc…
Nici nu bănuieşti cât de mult apreciez relaţia asta! Şi eu iubesc cafeaua, şi eu o mai chem şi la alte ore, dar eu dimineaţa, cât o beau, încă dorm. Dar voi învăţa de la tine să-i dau din gândurile mele 🙂
nțțțț! e de-aia capsulată… n-are trânci! pardon, zaț :)))
dacă citesc eu… se întorc stele cu partea întunecată spre noi :))) nimeni nu le știe mai bine secretele 😛 – în zațul de cafea îți îngroapă stelele… misterul. așa cum pisica,… în lada de nisip 😛
ce știi tu :))) profețiile mele sunt… de ascultat 😛
bravo… 😀 de rău nu vrei să te ferești
A very nice poem! Thanks a lot for this!
Thank you !
https://www.youtube.com/watch?v=h0QIx550X0c
Nu cred! Aia e chiar ceșcuța ta de cafea?! Și ti-a reușit inimioara aia de zahăr/zaț? Wow! Versurile sunt simpatice și ele. Bravo!
Uite cum aflam ca avem obiceiuri asemanatoare! Mi-a placut mult postarea ta!
Multumesc.Deci nu sunt singura care vorbeste cu cescuta de cafea?