Ceasca de cafea

In fiecare dimineata

Imi impart linistea

Cu ceasca mea de cafea.

Suntem doar noi doua

Una in fata alteia

Si ne vorbim

Ii spun ce dor imi era

Ii impartasesc mereu

Ce-i in mintea mea.

Iar ea….rosie bulinata

Sta tacuta langa mine

Nu se grabeste

Niciunde sa plece!

Nici sa fie terminata!

Intr-o zi mi-a spus

Ca-i place sa fie savurata

Sa fie sorbita un pic cate-un pic.

Si ca-i place foarte mult

Compania mea.

Ce ciudat! Mi-am zis…

Aceleasi,le gandeam si eu

Putin cate putin,sorb din ea

O las cu mirosul ei

Sa-mi ameteasca mintea.

Iar cand ceasul,imi arata

Ca a trecut o ora,deja

O spal si o asez

Inapoi,pe tejghea.

Arhiva personala…ea e bulinata

13 gânduri despre „Ceasca de cafea

  1. Nici nu bănuieşti cât de mult apreciez relaţia asta! Şi eu iubesc cafeaua, şi eu o mai chem şi la alte ore, dar eu dimineaţa, cât o beau, încă dorm. Dar voi învăţa de la tine să-i dau din gândurile mele 🙂

  2. dacă citesc eu… se întorc stele cu partea întunecată spre noi :))) nimeni nu le știe mai bine secretele 😛 – în zațul de cafea îți îngroapă stelele… misterul. așa cum pisica,… în lada de nisip 😛

Lasă un răspuns