Astăzi făcând curățenia zilnică pentru o secundă mi-a trecut prin minte o întrebare. Și cum ștergeam eu praful mă întreb singură „oare ce admiră prietenii mei sau cel puțin ce le lasă o impresie bună demnă de ținut minte, atunci când îmi vizitează casa”. Nu am făcut nimic special de admirat pentru asta, doar am încercat să pun un pic de suflet în fiecare colțișor în parte. Și nu mă gândeam numai la prieteni, ci la oricine mă vizitează. Știu că nu e tocmai frumos să faci lucrul ăsta, să dai ocheade prin casa omului dar vrând-nevrând observi lucruri sau spații care îți plac. Sau mai sunt situații în care dacă vezi în casa unui om anumite lucruri(și aici nu ma refer la mizerie) iti poți da seama de pasiunile, de caracterul lui. Spre exemplu, eu, care nu prea sunt o tipă iscoditoare, nu-mi place să observ ce nu-mi place ci doar ce-mi place.Atunci când calc pragul unei case și observ că persoana respectivă are o bibliotecă sunt și nu exagerez „dată pe spate” total. Îmi schimb părerea indiferent de cea pe care o aveam înainte, chiar dacă sunt conștientă că acea bibliotecă ar putea fi doar de „design”. Simplu fapt că o are și că ține acele cărți la loc de „cinste ” mă mulțumește maxim. „Plăcerea”, dacă o pot numi așa, atunci când văd o bibliotecă a plecat încă din copilărie. Mereu am fost fascinată de „mini-biblioteca” pe care o deținea tatăl meu. Bineînțeles nu a fost una foarte mare dar pentru mine și cele 40-50 de cărti îmi păreau foarte multe. Erau cărți ce le citea el și pe fiecare an se mai completa cu cărțile școlare ce le cumpărăm împreună cu frații mei.
Nu am citit foarte multe din ele, pentru unele nu aveam „vârsta” corespunzătoare (atunci când doream să le citesc), iar altele nu au reușit să-mi acapareze atenția. Chiar și asa nu am stat deoparte de ele. Pot să spun că am iubit fiecare carte in parte. Am privit coperțile de nenumărate ori. Incercam să-mi dau seama de conținutul lor după coperți. Unele, cum gândeam eu, la vârsta ce-o aveam, erau cu motociclete, altele cu „gagici”.😜 Stiam doar că trebuie să mai aștept ca să le pot citi. Îmi amintesc când eram în clasa a-IX-a, am cumpărat coli și am făcut coperți pentru fiecare cărticică în parte. Eram atât de mândră de fapta mea și le priveam mereu cu drag. Chiar și acum după atâția ani sunt la fel și ocupă același loc în biblioteca tatălui meu.
Pe lângă bibliotecile pe care le admir un loc important în „plăcerea” mea le au și lumânările decorative și tablourile.🥰
Ps: doar o parte din cărți, restul încă nu și-au găsit „locul”.
22 octombrie 2021
3 răspunsuri la “Ce-mi place?!”
Ma bucur ca ai venit! Ai dreptate, papucii imprastiati peste tot ma dispera si pe mine, mai ales ai lui fie-mea. Weekend placut si tie, Rofstef!
„De gustibus et coloribus non est disputandum”
Dealungul istoriei omenirii, s-au construit (înca se mai construiesc si se vor construi la infinit) miliarde de „case”, cu arhitecturi din cele mai paradoxale, inovatoare, imaginare, inovatoare, personalizate, alb-negru sau colorate, din materiale ieftine sau pretioase, mai mici, obscur-saracacioase sau mari, stralucitoare, luminoase, în functie de posibilitatile si exigentele fiecaruia, însa absolut toate, exprima (aparent) starea materiala si nivelul cultural al persoanei în aceasta societate relativ-obiectiv-aparenta.
Ce-mi place mie la „casa” ta virtuala, este transparenta si Lumina transcendentala ! 🙂
Un week end minunat, binecuvântat si luminat, draga Camelia !
Aaah, ce frumoase-s rafturile! Foarte bine arată!
Am fost în vizită la nişte amici care mi-au devenit apoi prieteni, cu alţi câţiva prieteni. Eu eram prima dată la ei acasă. Pe un perete din sufragerie, aveau poze cu familia puse-n tablouri, toate cu rame de aceeaşi formă, culori diferite, O poză anume m-a fermecat: era-n sepia şi fata din ea avea un aer special. Superbă poză.
Am stat la ei vreo trei-patru ore. Când am ieşit, în faţa blocului, una dintre prietene-mi zice: na, să te gândeşti, că tu eşti cu cadourile mai altfel, cam ce am putea lua de ziua ei, ceva să se potrivească cu mobila, cu ce ai văzut că mai au ei pe mobilă, ceva, te gândeşti. Şi am constatat că după aproape 4 ore, eu habar nu aveam ce mobilă, covor sau altceva aveau oamenii ăia-n casă. Rar mi se întâmplă să observ lucrurile astea 😳