Linistea mea

Gata….a venit si ultima zi a acestui an si mai sunt doar cateva ore pana la finele lui cand scriu aceste randuri.Am lasat pe ultimul moment sa-mi scriu gandurile,pentru ca asa mi se parea normal,sa scriu impresiile pana in ultima clipa a acestui an.Desi de obicei nu-mi place sa las totul pe ultima suta de metri,astazi am preferat sa las.

Stau la masa din bucatarie cu aceeasi cescuta bulinata de cafea,alaturi imi tin companie briosele debea facute la care mai arunc cate o privire multumita de ceea ce a iesit din mainele mele. Recunosc ca mi-au atras atentia dar incerc sa ma focusez pe gandurile mele ce vreau sa le astern aici. Sunt multe intr-adevar.Iar mana nu face fata sa le notez pe toate,imediat. Fiind ultima zi din acest an 2020,indeamna ca sunt si ultimile ganduri pe care le astern pe hartie.Dupa cum am mai spus,in ultimul timp nu am mai vrut sa ma gandesc la ce nu am avut in acest an si poate ca as fi putut avea daca nu era pandemia.Nu vreau sa enumar lipsurile, ci vreau doar sa ma gandesc la ce am castigat. Va spus sincer m-am pierdut,m-am panicat pentru un moment la inceputul pandemiei.M-am temut pentru fiica mea,m-am temut pentru sotul meu, pentru toti cei dragi mie.M-am mai lunistit in perioadata de izolare,am crezut ca totul v-a dura doar un pic si prin simplu fapt sa stam in casa v-a trece mai rapid.M-am panicat iar cand am vazut ca totul mai rau se agraveaza. M-a durut cand vedeam dezamagirea din privirea fiicei de scoala online.Si de multe altele ce au fost interzise.Nu vreau sa tin minte supararea ei la inceput de an scolar,cand nu a putut sa-si ia colegii in brate,si au fost tinuti la distanta.Nu vreau sa tin minte organizarea temeinica a domnilor profesori pentru ca ei sa nu aibe „contact” unii cu altii.Asta era regula!

Nu vreau sa tin minte masca si cate zambete am ascuns cu totii in spatele ei.Nici nu vreau sa va spun de cate ori m-am intors dupa ea sau am incercat sa ajung cat mai nevazuta pana la primul magazin sa-mi iau alta.Nu vreau sa am in memorie astfel de amintiri,poate doar sa mi le amintesc,ca o gluma.

Vreau doar sa tin minte timpul din belsug pe care l-am avut pentru a mi-l petrece cu familea.Vreau doar sa tin minte timpul petrecut pe acest blog.

Nereusite,zile mai urate,zile mai „bolnavicioase” au fost destule in acest an.Teama ca am fi putut contacta si noi „virusul” a fost.Dar am trecut cu bine peste. In momentul cand scriu aceste randuri ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost mai rau,si ca a fost doar atat cat am putut duce.Asta e viata si deja mi se pare ceva normal,obijnuit.Dupa un timp bun mereu v-a veni si un timp rau.

Per total anul 2020,a fost cu „de toate”. Cu urcusuri si coborasuri.Cu pandmie, fara pandemie.Perioade cu televizor si fara televizor.Cu distantare fara distantare. Asa bolnavicios cum a fost anul acesta vreau doar sa-mi notez ca a fost.Vreau ca de maine sa fie un nou inceput intru tot.De la cel de „sus” pana la cel de „jos”.Prea mult ne-am temut unii de altii anul asta.Nu vreau sa revina nimic la fel cum au fost,vreau cu tot ce am invatat sa mergem inainte si doar sa uitam sa fim mai buni.

Un an nou cat mai fericit.Ferit de tot ce este rau.Cu zambete cat mai multe,cu amintiri cat mai pretuite va doresc tuturor celor ce-mi vizitati „casuta” si ati devenit prietenii mei.La multi ani!