Un gând despre „3 septembrie ’21

  1. Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
    Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
    Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.

    Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
    Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ. –

    Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!

    O toamna minunata si sublima, bunecuvântata cu pace, bucurie, dragoste si Lumina Divina, drag Suflet frumos !

Lasă un răspuns