Linistea mea

Desteapta-te,romane!

Imi aduc cu drag aminte de orele de romana de la scoala pe care le incepeam fredonand impreuna cu colegii mei „Imnul Romaniei”. In fiecare marti de la ora 7,era musai sa stam aliniati la margine de banca cu mana indreptata la inima si sa fredonam ceea ce ne spunea profesorul de pe atunci ca este „imnul” tarii noastre,caci aceasta cantare ne reprezinta pe noi romanii ca nationalitate.Indreptati catre o „icoana”(asa o numeam noi) in care era un vultur cu un steag incercam pe cat de seriosi se putea sa cantam si in acelasi timp si sa simtim din inima ca transmitem gandurile bune catre tara noastra. Copil fiind credeam cu tarie tot ce imi spuneau si imi povesteau parintii si profesorii mei,si eram mandra ca sunt una din cei care „slujesc”tara.

Desteata-te romane!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani,
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

De atata timp suntem indemnati sa ne desteptam,dar noi fiecare generatie ne facem ca nu vedem!